Agentul de asigurări este o persoană nu tocmai iubită iar meseria, deşi continuu prezentă �n paginile ziarelor, nu reuşeşte �ntotdeauna să atragă. Companiile de asigurare fac �nsă eforturi constante �n a-şi menţine o forţă de v�nzări c�t de c�t stabilă, oferind comisioane atrăgătoare, telefoane cu minute incluse, un post stabil şi o anumită perspectivă profesională, merg�nd de la agent de asigurări trec�nd prin poziţia de unit manager(director de agenţie ori filială) p�nă la cea de country manager. De ce �n ciuda ofertei pe ansamblu atractivă şi a faptului că avem de-a face aproape exclusiv cu companii străine, multinaţionale, oamenii privesc această soluţie de angajare ca fiind una dintre ultimile de acceptat şi mai ales de ce impresia generală �n ceea ce priveşte această meserie este at�t de proastă?

         Viitorul �ncepe din prezent, �n timp, asigurările vor deveni cu certitudine o obişnuinţă, iar meseria va fi privită pozitiv.

V-aţi g�ndit vreodată să �ncepeţi propria Dvs. afacere? Să transpuneţi �n practică o idee personală �n care aveţi �ncredere şi să vă luaţi soarta �n propriile m�ini �nfIinţ�nd o societate comercială care la un momentat chiar să aibă proprii angajaţi? Probabil că da, mai ales �n momentele de restrişte cum ar fi dificultăţi �n găsirea unui loc de muncă, conflicte cu superiorii ori mediu de lucru neprielnic, ori dezamăgitoare perspective de evoluţie profesională. Ori poate v-aţi g�ndit la aceasta �n momente de entuziasm, �n faţa unor oportunităţi economice atrăgătoare. Dar nici unele şi nici altele nu trebuie să se constituie �n motivaţii pentru �nceperea unei afaceri personale, doar analiza matură a disponibilităţilor psihologice şi economice deoarece reacţia la evenimente stresante nu constituie nepărat o motivaţie pozitivă iar entuziasmul este binevenit dar nici pe departe suficient. O astfel de decizie trebuie să crească �n timp şi să se sprijine pe un fundament solid ale cărui cărămizi sunt: educaţie antreprenorială cel puţin minimă, o idee de afacere bine argumentată şi apropriată condiţiei Dvs., resurse financiar-economice iniţiale suficiente pentru acoperirea cheltuielilor investiţionale de �nceput şi perioadei de dezvoltare a afacerii. La aceste �cărămizi� se mai adaugă motivaţie personală de reuşită �n viaţă, multă energie şi răbdare (=perseverenţă), flexibilitate şi creativitate �n rezolvarea unor probleme absolut surprinzătoare, curajul de a risca temperat �nsă de inteligenţă şi prudenţă ca şi de capacitate şi maturitate decizională. Foarte cur�nd veţi afla că cel puţin p�nă la stabilizarea �ntreprinderii Dvs. să fii patron este  de multe ori mai dificil dec�t să fii angajat. Aspecte precum riscul capitalului investit, muncă mult peste program(practic vă poate acapara şi nopţile), �ndeplinirea responsabilităţilor legale faţă de stat ori parteneri (contabilitate, impozite şi taxe, rate de credit, salariile angajaţilor... ), mediul economic general �ncă insuficient rodat, legislaţia fluidă,  sunt doar o parte dintre problemele curente.  Totuşi pentru cine depăşeşte dificultăţile iniţiale(primele 6 luni - 1 an), beneficiile pot fi pe măsură: libertate de mişcare şi iniţiativă, ocazia valorizării ideilor personale, impunerea propriului ritm, c�ştigarea independenţei financiare. Orice ajutor este bine venit: prieteni ori instituţii. Efortul de informare trebuie să devină o rutină zilnică, sursele de informaţie economică trebuind să fie variate: presă economică, internet şi site-uri de ştiri, programe guvernamentale. Sprijinul instituţionalizat oferit de stat  sau diverse organisme bancare sau economice este important, acesta plec�nd de la consultanţă privind �nfinţarea unei firme, consultanţă �n realizarea şi �ntocmirea planului de afaceri, consultanţă �n realizarea planului de marketing şi merg�nd p�nă la finanţare prin credite cu dob�ndă avantajoasă. �n acest sens Camera de Comerţ locală este un bun punct de pornire.
         Ideea centrală ce stă la baza afacerii trebuie să fie analizată din timp şi chiar testată �n discuţiile cu prieteni, şi mai ales prin planul de afacere care cosntituie primul şi principalul instrument al noului �ntreprinzător. Chiar realizarea unui bun plan de afaceri care să convingă şi pe alţii şi mai ales o bancă ori o instituţie creditoare este un test �n sine privind abilităţile antreprenoriale deţinute. Planul de afaceri se prezintă sub forma unei expuneri structurate pe anumite capitole relevante din punct de vedere economic: o scurta descriere a �ntreprinderii, o scurta descriere a produselor oferite sau a serviciilor prestate, date privind analiza şi potenţialul pieţei, volumul productiei realizate sau a serviciilor prestate, existenţa competenţelor personale necesare şi respectiv necesarul de personal calificat, suma necesara pentru realizarea planului pe fiecare etapă �n parte, rezultatele economico-financiare asteptate in cazul realizarii proiectului, un calendar al tuturor activităţilor de efectuat. Evident acestea sunt doar rubricile majore, fiecare suport�nd o anumită detaliere. Din start se observă că o altă condiţie importantă este disciplina autoimpusă at�t �n conceperea afacerii c�t şi �n implementarea etapă cu etapă a acesteia deoarece de corecta estimare aproprică a tuturor cheltuielilor va depinde şi returnarea creditelor sau asigurarea lichidităţilor zilnice. Graba sau informarea superficială privind legislaţia economică şi contabilă pot pur şi pulveriza o afacere aflată la �nceput. Surse de informare există, educaţia antreprenorială trebuie doar asumată.
        Meditarea din timp asupra oportunităţii şi capacităţi de a porni şi gestiona o afacere pe cont propriu este binevenită cu at�t mai mult cu c�t datorită programelor de restructurare economică curente, tot mai adesea, una dintre ofertele de protecţie socială oferite oficial este sprijinul acordat micilor �ntreprinzători. Şi deoarece oportunitatea unei bune afaceri poate apare oric�nd, este bine ca cel puţin analiza de proiect să fie făcută din timp.

Deşi este �ntr-adevăr dificil �n condiţiile unei pieţe a forţei de muncă mult prea puţin generoase, totuşi programarea propriului traseu pe linie profesională este necesară. �ncă de la �nceputul carierei, fixarea unei traiectorii privind evoluţia profesională este o necesitate şi o dovadă a maturităţi, mai mult, adesea o condiţie a realizării. Aparent, �n condiţiile �n care există foarte puţine alternative, nu se pune problema alegerii. Oamenii �şi caută un loc de muncă, adesea orice loc de muncă. �ntrebaţi la interviurile de angajare, oamenii raspund adesea ca tot ce �şi doresc este un loc de muncă stabil care să le asigure un trai decent. �ntrebaţi �nsă ce şi-ar dori să facă �n viaţă, dacă şi-ar putea permite, adesea oamenii dau raspunsuri complet diferite, ceea ce reflectă distanţa dintre realitate şi aspiraţie. �nsă tocmai această distanţă acceptată tacit drept un compromis necesar (cel puţin aparent) este responsabilă de insatisfacţie şi �n final chiar de ratare profesională. Curajul de aţi decide soarta, de aţi alege profesia şi apoi posturile de muncă dorite, de a fi tu �nsuţi, este menţionat ca principal factor al succesului personal de către managerii aflaţi astazi �n poziţii cheie �n marile companii.
         Teoreticienii domeniului au arătat că �ncepul unei carierei se situează �n fapt �naintea primului loc de muncă, atunci c�nd se conturează interesele şi se dă o formă primelor aspiraţii. Această fază a fost numită �de creştere� şi este cuprinsă �ntre 14-18 ani. Urmează �faza exploratorie� (18-26 ani), faza tentativelor, c�nd se experimentează diverse joburi, se realizează o mai bună autocunoaştere �n ceea ce priveşte capacitatea de muncă şi se acumulează experienţa necesară depăşirii poziţiilor de novice. �Faza de stabilizare� profesională, �n acelaşi timp faza marilor realizări (26-45 ani) este faza maturităţii depline, a randamentului maxim şi reprezintă perioada �n care munca poate fi una dintre cele mai mari satisfacţii prin �mplinirile pe care le aduce. �Faza de menţinere� se situează �ntre 46 şi 63 de ani, fiind o perioadă de tranziţie către pensionare, de retragere treptată din activitate, de dimiuare a implicării profesionale, dar şi o fază a senioratului c�nd se poate activa de pe poziţia de expert. După 65 de ani urmează �n general �declinul� profesional, pensionarea.
         �n previzionarea unei cariere profesionale, trebuie pornit de la ideea că fiecare persoană este unică, fiecare loc de muncă are cerinţele sale specifice şi că trebuie să existe o corespondenţă �ntre acestea. O prea mare fluctuaţie, �ntre diverse activităţi ori trec�nd prin prea multe posturi, nu este iertată nici măcar �n perioada exploratorie, fiind pentru mulţi angajatori dovada lipsei de maturitate, nehotăr�rii şi inadaptării. Tocmai pentru că nu există foarte multe alternative, alegerile făcute trebuie să fie chibzuite şi să răspundă unui număr c�t mai mare de nevoi şi necesităţi personale. Salariul este văzut adesea ca un factor deosebit de motivant, dar cu timpul, studiile au arătat că stresul provocat de un loc de muncă nepotrivit este at�t de mare �nc�t oamenii renunţă. O carieră are la bază un plan, plan ce trebuie urmărit sistematic, cu consecvenţă. Mult mai interesante sunt de aceea joburile care oferă satisfacţie şi posibilitatea dezvoltării profesionale, construirii unei experienţe solide, promovării către sarcini şi responsabilităţi mai �nalte. Alegerile insuficient motivate iniţial, se răzbună mai t�rziu deoarece chiar dacă este mai bine plătit, un post care nu se potriveşte cu modul de a fi al celui care �l ocupă, este un post care nu contribuie la maturizare profesională. Iată de ce, după o perioadă de compromis, persoane aflate �n faza de stabilizare, se văd nevoite să �şi caute un loc de muncă �n complet alt domeniu dec�t cel �n care au acumulat vechime. Ori această opţiune, deşi curajoasă şi normal singura corectă, �nseamnă reluare procesului de acumulare profesională, la o v�rstă la care alţii deja ocupă poziţii manageriale.
         �n luarea unei decizii privind cariera primul pas trebuie să fie autoanaliza şi autocunoaşterea. Apoi o corectă şi completă informare privind alternativele şi şansele de angajare. Din contra, printre problemele care �mpiedică luarea unei decizii corespunzatoare se numără lipsa de �ncredere �n sine, dependenţa de persoane din anturaj şi prejudecăţi privind unele activităţi, necunoaşterea pieţei muncii şi dinamicii acesteia, finalităţile nerealiste.
         Fiind un proces foarte important, un domeniu �n care greşelile sunt puţin permise, astăzi au fost introduse �ncă din şcoală materii dedicate orientării profesionale. Mai mult chiar, sfatul unui specialist �n consilierea şi gestiunea carierei este binevenit, scutindu-se timp şi efort.

Un Nou An poate �nsemna �n egală măsură un nou �nceput, depăşind schimbarea adusă simplu doar de modificarea cifrelor �n plan cronologic. Un nou an poate �nsemna o nouă profesie, o nouă calificare, o nouă viaţă. �n mod sigur, �nsoţiţi şi de urările anului precedent, fiecare dintre noi �şi doreşte ca noul an să fie mai bun, să ne aducă numai �mpliniri şi succese. Ori, aceasta �nseamnă că fundamental ne dorim schimbarea. Schimbarea pozitivă, depăşirea condiţiei curente, acumularea, creşterea. Să ne g�ndim dar ce vrem cu adevărat să ne aducă noul an: fix�ndu-ne obiective clare, vom fi mai aproape de realizarea lor. Fiecare dintre noi doreşte să �şi găsească locul, un loc confortabil şi sigur, securizant care să-i confere un anumit confort psihologic şi material. Adică există lucruri care nu dorim să se schimbe: sunt bine aşa cum sunt. Pe de altă parte, exager�nd �n această direcţie, s-ar putea să vrem să păstrăm tot, iar atunci confortul se transformă �n comoditate. Aceasta �nseamnă că trebuie să păstrăm din trecut doar ce este bun, iar la ceea ce avem să adăugăm ceva �n plus. Dar, se spune, obişnuinţa este a doua natură a omului, iar dacă pui o broască �n apă rece şi creşti treptat temperatura, s-ar putea să reuşeşti să o fierbi. Iată de ce, sărbătorile, cu exuberanţa lor, cu spiritul viu şi energia care ne �nconjoară, pot fi fundamente solide ale schimbării pe care ne-am dorit-o, dar nu am avut p�nă acum energia ori curajul de a o �ncepe. Un vechi proverb spune că un �nţelept �şi dorea �n tinereţe să schimbe lumea. Ajuns la maturitate a ajuns să-şi dorească doar să-şi schimbe prietenii şi rudele, pentru ca ajuns al bătr�neţe, să-şi dorească doar să se schimbe pe sine. Să ne rezervăm dar, o oră de fantezie. O oră �n care să ne �nchipuim că tot ce ne dorim de la noul an s-a �mplinit aievea. O oră de visare fără limite, �n care să am�năm critica şi realismul. Este posibil ca pentru mulţi dintre noi visul să fie singurul loc �n care putem obţine ceea ce ne dorim. Dar pe de altă parte, a răm�ne pe tăr�mul visului �nseamnă cu certitudine a renunţa la consistenţa realităţii. Şi pentru că nimeni nu poate trăi doar din vise, după acest moment minim de �mplinire spirituală, trebuie să vedem exact c�t şi ce anume din cea am visat depinde de noi, c�t şi ce anume �nseamnă acea schimbare de care vorbea �nţeleptul abia la bătr�neţe: p�nă la a-i schimba pe alţii, noi cum ne-am schimbat, �n ce am devenit mai buni? Dincolo de meseriile şi profesiile pe care le practicăm, stau nimic mai mult dec�t fiinţe umane, adesea sensibile, adesea vulnerabile, iar stresul muncii �nţeleasă ca unic mijloc de supravieţuire, poate duce la disperare. C�ţi mai au puterea să vadă �n muncă un mijloc de �mplinire ori bucuria de a face ceea ce �şi doresc? Şi totuşi, tocmai lehamitea şi rutina trebuie eliminate căci acceptarea condiţiei curente, renunţarea sunt paşi către stagnare şi involuţie. Timpul din fericire �şi are ciclurile sale iar Anul Nou aduce �n casele şi �n sufletele oamenilor bucuria de a lăsa trecutul �n urmă, �n ecoul �ncă răsun�nd al petardelor şi bubuiturilor menite tocmai să-l sperie pe anul cel vechi şi a-l �ncuraja pe cel t�năr.
         La �nceput, direcţia de urmat poate să nu fie foarte clară. Dar adesea, situaţii complicate şi aparent de nerezolvat, şi-au găsit rezolvarea prin mijloace şi soluţii at�t de simple �nc�t ne-am mirat cum de nu ne-am g�ndit mai devreme. Tihna adusă de pacea şi liniştea Sărbătorilor este necesară fiinţei umane căci munca este şi trebuie să fie doar o parte a vieţii noastre. Oric�t de multe ar depinde de un post de muncă, bucuria de a petrece �n familie, de a te �ncălzi la foc �n faţa sobei, ori de a face un om de zăpadă, nu ar trebui umbrite nici de sărăcie, nici de lipsuri. Vacanţa, relaxarea, detaşarea de problemele mereu prezente şi chinuitoare ale zilei de muncă, trebuie să fie caracteristicile perioadei curente. O mare parte din realitate este �n noi, emoţia unui loc sau o amintire, �i zguduie doar pe cei care o poartă, iar �nainte de a lua formă, un lucru există mai �nt�i �n mintea creatorului său. �nţeleptul a aflat după o viaţă de eforturi zadarnice că dacă fiecare dintre noi s-ar schimba pe sine, şi doar pe sine, p�nă la urmă, cu toţii am ajunge să trăim �ntr-o lume mai bună, căci lumea şi realitatea nu sunt dec�t ceilalţi oameni, alţi oameni. La �nceput nişte străini. Dar colindele şi c�ntările de iarnă ne �nvaţă că nimeni nu ne este un străin perfect, că tocmai la alţii, la ceilalţi mergem la colindat, că suntem şi formăm o mare comunitate aflată �n interdependenţe nevăzute. Căci, de fapt, cu c�t �i merge mai bine celui de l�ngă mine, cu at�t �mi merge şi mie mai bine. Aşadar, să spălăm egoismul şi tristeţea şi să ne bucurăm de iubire, �ntrezărind noile �nceputuri, crez�nd �n promisiunile aduse de acestea. Crăciunul şi Anul Nou aduc bucuria unică a Creaţiei, iar de Sărbători trebuie să fim doar oameni şi nu muncitori, singura trudă permisă fiind acea de a prepara bunătăţi şi apoi de a le consuma.
         La Mulţi Ani cu sănătate, să vă dea Domnul tot ce doriţi!

Dezvoltarea personală trebuie să fie un obiectiv constant �n cariera fiecăruia. Educaţia continuă, permanentă nu mai este de mult doar un concept pedagogic, materializ�ndu-se astăzi �n locuri de muncă mai bune şi �n salarii mai mari. Dincolo de beneficiul economic direct, parcurgerea unor cursuri de specializare �nseamnă menţinerea activă �n circuitul informaţional propriu domeniului de activitate şi de ultimă noutate. �n consecinţă �nseamnă menţinerea �n topul profesioniştilor, căci cuv�ntul cheie este profesionalism. �ntotdeauna un angajator va prefera o persoană care �i aduce cele mai mare beneficii, �n c�t mai scurt timp. Mulţi se g�ndesc că este suficient să li se acorde o şansă pentru a demonstra ce ştiu şi pot şi se bazează pe puterea de convingere şi argumentare la interviu şi �n plus pe gradul crescut de motivaţie şi loialitate pe care �l pot dovedi. Dar tocmai această şansă nu va fi acordată pentru că la interviu vor fi preferaţi primii 5-7% dintre candidaţi după lectura Cv-urilor, adică aceia ce conving prin consistenţa experienţei acumulate deja.
         După terminarea unui liceu ori a unei forme de �nvăţăm�nt de lungă durată, se obţine o diplomă. Extrem de importantă de altfel, dar nu suficientă, deoarece această diplomă nu �nseamnă dec�t primul pas pe drumul acumulării experienţei şi competenţelor cerute practic pe piaţa muncii. Spre deosebire de formele de �nvăţăm�nt obligatorii, ori de lungă durată, care pun �n principal accent pe formare generală şi teoretică, un curs de scurtă durată(specializare ori training, stagiu de pregătire) are sau ar trebui să aibă un preponderent caracter practic şi formativ, ar trebui să implice şi să solicite �n parte pe fiecare candidat şi să ofere tematici de ultimă actualitate. Exact acestea ar trebui să fie şi criteriile de evaluare a eficienţei unui curs, atunci c�nd se decide urmarea unuia. Nu orice firmă oferă aceiaşi calitate a programelor educaţionale. Un training eficient este ţinut de o persoană competentă şi recunoscută �n branşa profesională. Sălile de curs sunt �ncăpătoare iar condiţiile de studiu adecvate. Cursanţilor li se acordă materiale scrise suport iar bibliografia trebuie să fie c�t se poate de nouă. Fiecare cursant trebuie să beneficieze de timp suficient de lucru individual cu instructorul, iar modul de certificare al cunoştinţelor şi abilităţilor deprinse trebuie să se facă printr-o formă de examen. Diploma trebuie să fie recunoscută. Dacă aţi decis să urmaţi un curs ori training asiguraţi-vă de seriozitatea organizatorului şi de renumele său pe piaţă, deoarece altfel banii şi efortul investit nu se recuperează. Există şi o elită a firmelor organizatoare de training-uri şi cursuri, multe dintre ele reprezentanţe ale unor firme de prestigiu din străinătate ori �n colaborare cu astfel de companii. Deşi sunt destul de scumpe, realmente diplomele de absolvire sunt obţinute pe merit şi nu doar ca o consecinţă firească a �nscrierii, certific�nd acumularea unor cunoştinţe şi deprinderi. Statul oferă o serie de cursuri prin Agenţiile de Forţă de Muncă, unele fiind obligatorii pentru şomeri.
         Există training-uri specializate şi training-uri generale(de iniţiere ori dezvoltare �ntr-un domeniu oarecare). Trainingul specializat se definitivează de obicei prin examen certificat la nivel oficial, oferind recunoaşterea unor competenţe şi capacităţi profesionale noi. Acestea pot fi de asemenea cursuri de formare (de exemplu cursurile oferite de Agenţiile de Forţă de muncă, �n meserii precum bucătar, cofetar, ospătar, agent comercial, operator calculator...) cu acces liber (oricine doreşte le poate urma) ori cursuri de perfecţionare, cu acces limitat la cei dintr-un anumit domeniu (de exemplu numai economişti, numai ingineri...).
         �n primul r�nd prezintă importanţă cursurile urmate de certificări internaţionale pentru limbă străină. Deţinutorul unei diplome TOEFEL, Cambridge, IELTS (Engleză) nu mai are nevoie de nici o recomandare.
         O altă serie de training-uri generale căutate şi apreciate �n acest moment se organizează pe teme precum: comunicare şi relaţii interpersonale, negociere, customer care, v�nzări, managementul timpului, managementul conflictelor, resurse umane, teambuilding (construirea echipei de lucru).
          O consecinţă directă a dezvoltării economiei de piaţă este şi nevoia de instruire specifică. Deoarece nu există forme de �nvăţăm�nt de lungă durată care să răspundă acestor necesităţi cu aceiaşi promptitudine, centrele de formare de scurtă durată (firme private ori agenţiile de muncă) suplinesc nevoile de instruire ale momentului. Foarte dinamice, bine adaptate momentului, training-urile sunt flexibile inclusiv �n ceea ce priveşte orarul, oferind cursanţilor programe de week-end intensive, ori personalizate pe disponibilităţile de timp existente. �n plus există şi programe de vară, mai lungi care pot fi urmate �n concedii, reprezent�nd un mod de a �mbina instruirea cu relaxarea. Programele de training se adresează at�t celor care �şi caută un loc de muncă, c�t şi celor care ocupă deja o poziţie �ntr-o firmă şi doresc să şi-o consolideze (indiferent că sunt �n eşalonul inferior, de middle ori de top). Cursurile sunt preponderent interactive şi se desfăşoară �n modalităţi atractive, sub forma jocurilor de rol, work-shop-urilor, ori simulărilor de situaţii reale. Se lucrează pe grupe de 12 maxim 15 persoane, uneori fiind prezenţi şi psihologi care evaluează gradul de implicare �n program şi punctele mai sensibile asupra cărora trebuie insistat.
         Un training �nseamnă o investiţie �n propriul viitor şi �n carieră. Cu c�t este mai timpurie şi consistentă, cu at�t beneficiile vor fi mai mari. Un training �nseamnă responsabilitate şi maturitate, dovada efortului constatant de creştere, de acumulare. �n faţa ofertei excedentare de forţă de muncă, angajatorii au devenit mai pretenţioşi şi mai conştienţi de costurile de personal. Integrarea unui nou om �ntr-o organizaţie poate costa echivalentul a două, trei salarii şi mai mult, �n funcţie de complexitatea sarcinilor curente. Momentul c�nd angajatul devine eficient depinde de capacitatea acestuia de a se adapta la noul context, de capacitatea sa de a �nvăţa noi reguli, de a �nţelege mecanismele funcţionale implicite(şi deci nu neapărat uşor vizibile) de la noul loc de muncă. De aceea un training privind abilităţi de comunicare şi relaţionare, un training privind dezvoltarea creativităţii certifică �ntr-o anumită măsură at�t conştientizarea de către solicitant a importanţei acestor aspecte, dar şi formarea sa dovedită. Iată de ce, o astfel de persoană va fi preferată.